Satul Hongcun nu este departe de muntele Huangshan – Muntele Galben, un alt obiectiv al patrimoniului cultural mondial din China, protejat de catre Unesco. De la poalele muntelui Huangshan pana la Hongcun se face o ora cu autobuzul. Micutul sat montan ocupa circa 19 hectare si are o istorie de peste 800 de ani.

Distributia pe teren a satului este aparte, deoarece privit de departe, intregul sat arata ca un bou gigantic: lina cu vegetatie bogata de la intrare constituie „capul boului”, arborii stravechi de pe versantele colinei sunt „coarnele de taur”, grupurile de case stravechi asezate haotic arata precum corpul voluminos al boului. Un canal de apa care strabate in zig-zag satul formeaza intestinele animalului, iar cele 4 poduri construite peste apa reprezinta picioarele taurului.

Proiectul minunat al satului Hongcun este socant, acesta fiind refacut in totalitate dupa revolutia culturala a lui Mao, in timpul careia a fost distrus aproape in totalitate. Astazi, este un sat locuit, iar ca turist poti privi locuitorii in timp ce mananca sau spala, adica viata lor isi urmeaza cursul sub privirea turistilor. Mai mult, daca locuitorii isi deschid usile turistilor, acestia primesc bani din taxa de intrare in satul-muzeu.

In satul Hongcun exista aproximativ 300 de case ale locuitorilor datand din perioada dinastiilor Ming si Qing, iar in prezent locuitorii, din cate mi-am dat seama, traiesc din turism si din agricultura de subzistenta.

Ziduri albe, acoperisuri din tigla in culoare inchisa, stresini cu colturi inaltate si ziduri cu trepte si niveluri diferite împotriva incendiilor reprezinta particularitatile cele mai distincte ale acestor case stravechi ale populatiei. Cladirile sunt construite din lemn si caramida, fiecare dispunand de o camera de zi si doua sau patru dormitoare.

In mijlocul acestei frumuseti, oamenii isi continua viata, isi usca carnea la soare, manaca cu turistii si isi spala hainele in canalele care impart satul. Este deosebit, casele specifice, mediul pitoresc si tihnit din satul Hongcun atrage numerosi turisti admiratori ai acestui obiectiv cultural, iar imensitatea parcarii de la intrarea in acest sat ne arata ca exista un turism intern deoasebit, in continua crestere.

Ca fapt divers, in acest sat am fost pozati ca „obiecte occidentale”, fiind iesiti din peisaj, turismul occidentalilor in China nefiind foarte dezvoltat, ne-am trezit pozati din toate partile si priviti foarte atent de turistii si bastinasii chinezi. Astfel, in satul muzeu, am fost ca fiinte umane, pentru cateva minute, „obiecte” moderne in timpuri vechi.

[nggallery id=25]