Un oraș-târg din inima ţinutului Pinzgau al landului Salzburg, Rauris are o populaţie totală de aproximativ 3.000 de oameni și este recunoscut pentru oportunităţile de drumeţii montane pe care le oferă. Chiar dacă din punct de vedere al populaţiei Rauris nu poate fi considerat o localitate importantă, din punct de vedere al suprafeţei ocupate este pe primul loc între resorturile din jurul Salzburgului. Include mare parte din valea Raurisertal, pe vremuri un centru minier important, cu precădere în exploatarea resurselor de aur. Rauries face parte din Parcul Naţional Hohe Tauern.
Astăzi, staţiunea este deschisă turiștilor în ambele sezoane și vinde peste 400.000 de locuri de cazare în fiecare an. Rauriser Hochalmbahnen, aria de schi locală, se extinde la altitudini cuprinse între 950 și 2.200 de metri, cu pârtii ce însumează 25 de kilometri, nu foarte mult comparativ cu alte resorturi situate în regiunea Pinzgau. Cu toate acestea, Rauris este o bună bază de plecare pentru a explora alte arii de schi din regiune.
Din punct de vedere istoric, Raurisertal a fost populată din cele mai vechi timpuri. Descoperirile arheologice atesta prezenţa oamenilor în vale încă din perioada neolitică. Localitatea actuală a fost menţionată pentru prima dată într-un document scris în anul 1120, iar bogăţiile solului i-au conferit o anumită importanţă în perioada Evului Mediu, impulsionând economia locală. În afară de industria minieră, Rauris a fost folosit ca punct de oprire sau de tranziţie dintre Italia și Europa Centrală sau de Nord. Numărul de locuitori din perioada de apogeu a extracţiei aurului s-a păstrat până în zilele noastre, fapt ce denotă activitatea în regiune. Între secolele XV și XVI a fost construit și conacul Rauriser Tauernhaus, conservat până în zilele noastre.
În 1636 prinţul arhiepiscop a monopolizat extracţia minereului preţios. După ce statul a intrat în posesia tuturor proprietăţilor din zona Salzburg, mineritul a suferit un declin, urmând să-și revină la sfârșitul secolului al XIX-lea, la iniţiativa unui antreprenor, cel care a ridicat și primul observator meteorologic din zonă, situat în vârful muntelui Sonnblick. Astăzi, acolo se găsește cea mai bine echipată staţie meteo din întreaga ţară. Mineritul după aur se încheie la începutul secolului trecut, chiar dacă naziștii au încercat revitalizarea acestuia în 1938, după Anschluss. Populaţia locală și administraţia guvernamentală a refuzat planurile de reluare a exploatărilor din considerente ce afectau, în mare măsură, turismul local.
