Hallstatt înseamnă multe lucruri: probabil cel mai frumos sat din întreaga zonă
Salzkammergut, fără îndoială cea mai veche așezare a Austriei, parte din
obiectivele protejate UNESCO și una din cele mai populare atracţii austriece.
Sufletul regiunii Salzkammergut este lacul Hallstätter See, el însuși unul din cele
mai frumoase lacuri ale Austriei, cu munţii săi abrupţi, puternic împăduriţi, dispuși
de-a lungul întregului litoral.

Măreţia Muntelui Dachstein veghează asupra lacului, iar lanţul montan Sechserkogel
vă dă senzaţia autentică de peisaj alpin. Dacă sosiţi în Hallstatt cu trenul, veţi
înţelege de ce această așezare istorică este atât de specială. Din pricina versanţilor
verticali, Hallstatt este înghesuit într-o limbă îngustă de teren, fără posibilitatea de a
beneficia de propria cale ferată. Staţia de tren se găsește pe partea opusă a lacului,
iar vizitatorii sunt plimbaţi de-a latul acestuia cu feribotul pentru a accede în oraș.
Izolarea este, de fapt, esenţa milenară a localităţii, o așezare umană separată de
restul civilizaţiei, cu posibilităţi de transport limitate.

Hallstatt: trecutul neolitic și prezentul modern

Așa cum probabil știţi, Hallstatt a fost centrul unei culturi neolitice, bazate pe
exploatarea sării din ocnele din apropiere. Această cultură, denumită sugestiv
“cultura Hallstatt”, a prevalat în regiunea din nordul Alpilor până la sosirea triburilor
celtice. Vestigii lăsate de cultura Hallstatt au fost descoperite în întreaga regiune, de
la teritoriul Ungariei de astăzi până în bazinul Mării Mediterane. Aceasta dovedește
legăturile pe care populaţia din zonă le-a avut cu celelalte civilizaţii europene și
culminează cu perioada de trei secole dintre 800 și 500 î.Hr. Totuși, prosperitatea
localităţii continuă și în timpul romanilor, prelungindu-se până la începutul Evului
Mediu. Mai târziu, Hallstatt se dovedește a fi, din nou, unul din cele mai importante
centre de extragere și comercializare a sării din centrul Europei.

Hallstatt s-a confruntat, totuși, cu o problemă majoră, o caracteristica ce l-a afectat
dintotdeauna: este extrem de dificil de accesat. Până în secolul al XIX-lea, nicio cale
de acces decentă nu conducea spre sat, iar vizitatorii erau destul de puţini. Primele
drumuri propriu-zise au fost construite tocmai în 1890. Terenul îngust dintre stâncile
abrupte și lac putea susţine doar o comunitate umană minoră, iar lipsa de spaţiu a
dat naștere unor atracţii caracteristice. Cea mai importantă este “casa oaselor” sau
Beinhaus, din cadrul bisericii catolice. Pentru că nu s-a putut construi un cimitir
propriu-zis, mormintele au avut nevoie de o “reciclare” frecventă. Îndată ce
cadavrele se puteau considera descompuse, erau dezgropate, iar oasele transferate
în Beinhaus. În timpul acestui transfer macabru, craniile obișnuiau să fie decorate
sau pictate. Bărbaţii erau decoraţi cu iederă sau frunze de stejar, în timp ce femeile
purtau aranjamente florale. În mod frecvent, erau adăugate numele persoanelor și
câteodată simboluri ce indicau motivele decesului. Astăzi, “Casa Oaselor”, situată în
preajma bisericii parohiale, este deschisă vizitelor publicului larg.

Biserica în sine este o atracţie deosebită, un exemplu de artă gotică austriacă.
Biserica, ce poartă hramul Maria Himmelfahrt, are un interior cu altare în stil gotic,
realizate în 1515. Unul din altare este opera lui Leonhard Aist. Turnul bisericii a fost
construit în 1320 și reprezintă cea mai veche structură a edificiului. Toate celelalte
elemente au fost adăugate în secolul al XVI-lea. În exteriorul bisericii se află piaţa
cochetă din Hallstatt, pe care o puteţi explora cel mai bine la pas, de-a lungul
numeroaselor alei conectate cu această parte a localităţii.

Tot în apropiere, în 1846, directorul minelor de sare, Johann Georg Ramsauer, care
era și un pasionat de arheologie, a descoperit o serie de morminte neolitice, dispuse
de-a lungul muntelui Salzberg. A recunoscut imediat importanţa descoperirii sale și
a avansat ideea de a explora mai departe regiunea, metodic. Anii ce au urmat au
scos la iveala alte importante vestigii, de-a lungul întregii regiuni.

Descoperirile arheologice de la Hallstatt

Totuși, artefacte și morminte asemănătoare au fost descoperite și în alte părţi ale
Austriei, Germaniei, Franţei și Spaniei, nu doar în Hallstatt și în regiunea
Salzkammergut. Perioada din care datează acestea a fost intitulată simbolic
“perioada Hallstatt”, în cinstea descoperirilor din Austria. Se referă la cultura celtică
ce a folosit fierul pentru confecţionarea de unelte și armuri în perioada din jurul
anului 800 î.Hr. A devenit clară importanţa așezării în acesta perioadă – există
câteva vestigii care atesta imaginea de ansamblu a acestei culturi străvechi. Cu
toate acestea, au fost scoase la iveala dovezi care să ateste relaţiile comerciale
dintre Salzkammergut și regiunile îndepartate, de la Mediterana până la bazinul
Mării Baltice.

Există și o conexiune dintre populaţia celtică din Hallstatt și cea din Hallein. O dată
ce dezastrele naturale au transformat mineritul într-o activitate nesigură în
Hallstatt, populaţia s-a relocat la poalele muntilor Durrnberg, lângă Salzburg. Aici au
continuat să-și exercite ocupaţia tradiţională, mineritul. Prähistorische Museum din
Hallstatt etalează pe larg istoria acestor locuri și include a doua cea mai largă
colecţie de artefacte celtice, după cea adăpostită de Muzeul de Istorie Naturală din
Viena. Este și locul potrivit pentru a învăţa despre istoria mineritului din regiune.
Există și un al doilea muzeu afiliat acestuia, Heimatmuseum sau muzeul orasului.
Acesta din urmă prezintă un amestec de artefacte celtice și o colecţie antropologică
pestriţă, adunată de arheologul local, Friedrich Morton.

Continuaţi cu minele de sare în sine. Situate la aproximativ 500 de metri deasupra
Hallstattului, pe Salzberg (muntele de sare), ele sunt cele mai cunoscute mine de
studiu din Austria, iar având în vedere faptul că ţara dispune de un numar uriaș de
asemenea atracţii, este un lucru extraordinar! Puteţi ajunge acolo prin intermediul
Salzbergbahn, daca nu cumva alegeţi o variantă mai sportivă, ce impune căţărarea
pe una din cele doua rute cunoscute, într-o călătorie ce durează 50 de minute, dar
mult mai atractivă decat pe calea ferată.

Un loc asociat în dese randuri cu minele este Turnul lui Rudolf (Rudolfsturm),
construit de habsburgi, sub conducerea lui Albrecht și numit în cinstea tatălui
acestuia, primul duce habsburg al Austriei. Ridicat în 1284, era menit să apere
minele de sare ale ducatului și în consecinţă, prosperitatea ţinutului
Salzkammergut.

Cultura tradiţionala Salzkammergut în Hallstatt

Un cuvânt de încheiere despre o atracţie specială a localităţii Hallstatt: majoritatea
comunităţilor umane din Austria sărbătoresc Fronleichnam (sărbatoarea catolică
cunoscută mai puţin de noi, sub numele de Corpus Christi) la sfârșitul lunii mai sau
începutul lui iunie, cu procesiuni la care localnicii se îmbracă în haine festive
tradiţionale. Procesiunea începe, la fel cum se întampla în oricare alt loc din Austria,
de la biserica parohială. Continuă de-a lungul pietei principale până la lac, unde
toata lumea se îmbarcă la bordul unor ambarcaţiuni (multe dintre ele sunt
tradiţionalele bărci din Salzmakkergut). Bărcile sunt viu ornamentante, cu motive
florale. Interesante sunt costumaţiile tradiţionale, specifice anumitor bresle
meșteșugărești din regiune. Procesiunea se încheie în capela de pe malul estic al
lacului. Dacă sunteţi în Austria în perioada Fronleichnam, ar trebui să încercaţi
Hallstatt pentru a participa la procesiune.

Alte destinaţii atractive din zona sunt Dachstein, pentru faimoasa peșteră de
gheaţă, și Mammut Höhe (sau peștera mamuţilor). Bad Ischl se află la aproximativ
12 kilometri distanţă, iar satele Bad Goisern, Obertraun și Gosau merită o vizită. La
fel se întampla și în cazul Bad Aussee sau Altaussee. Bad Ischl oferă cele mai bune
legături de transport cu zona Attnang-Puchheim și poate servi ca un bun punct de
plecare. Totuși, ar fi mai bine să vă aflaţi la volanul propriei mașini. Notaţi însă
gradul ridicat de dificultate al traseelor rutiere sinuoase, întinse, în multe locuri.