Prima atestare scrisă a orașului Zalău, din judetul Sălaj a fost undeva în anul 1200, în lucrarea Cronica lui Anonymus, notar al Regelui Bela al III-lea al Ungariei. De-a lungul vremii, municipiul a avut diverse nume: Ziloc în 1220, Zilah în 1473, Zila în 1601, Sziláj/Szilágy în 1839, Sziláju în 1850. Din 1854 a devenit Zalău, iar în 1968 a fost proclamat reședință de județ.
Oraș mic și liniștit, de-ai spune că pe sălăjeni nimic nu-i scoate din ale lor, Zalăul are farmecul lui propriu, datorat în special poziționării sale, la contactul dintre depresiunea cu același nume și culmea Meseșului.
Dacă ai norocul și ești în trecere pe acolo sau ai un week-end de pierdut e bine să știi că la 13 kilometri de Zalău, trecând prin Moigrad, ajungi la Porolissum, veche așezare dacică, ce se întinde pe aproximativ 16 hectare.
Din oraș, umblă vorba că ar exista autobuze, dar dacă îi întrebi pe localnici, te îndeamnă dintr-un punct în altul, de ajungi să nu mai știi de unde ai plecat și unde trebuie să ajungi. Dacă iei un taxi și ai norocul să dai peste un șofer drăguț, te duce el până acolo, fiindcă nici el nu știe prea bine ce-i Porolissum-ul. Și fiindcă locul e într-adevăr impresionant, taximetristul o să rămână și el să viziteze și o să te întoarcă iar în Zalău. Drumul e destul de rău, cetatea nu e semnalizată cum trebuie, dar, în principiu, ruta se poate face în 20 de minute cu mașină. Numai că trebuie avută grijă la gropi.
Înainte de intrarea în cetate, ai norocul să bei apă proaspătă direct din curtea unui sătean simpatic cu fântână ce o pune la dispoziția oricui. Apoi, după ce plătești taxa de intrare, care-i foarte mică, și afli de la paznic că, înainte, când erau alții șefii, treburile mergeau mai bine și că rar calcă picior de turist aici, intri într-un spațiu fermecat, ce te trimite cu rapiditate înapoi în trecut, când dacii și romanii se războiau în locurile astea.
Porolissum a fost tabără militară în anul 106 d. C., pe vremea împăratului Traian. Orașul a fost unul prosper și a devenit rapid capitala provinciei romane Dacia Porolissensis, în anul 124 d. C.
Situl este unul dintre cele mai bine păstrate de la noi din țară, iar la momentul în care l-am vizitat, acolo campaseră niște cercetători și voluntari americani, care studiau ruinele.
Aici, puteți observa mai multe lucruri: oficiul vamal de la Porolissum, primul de acest fel cunoscut în Imperiul Roman; Castrul Roman cu Via Decumana, Via Praetoria, Porta Decumana, Porta Principalis Sinistra, Porta Praetoria, Principia, Turnul de Colț de Nord, Porta Principalis Dextra și Via Principalis. Via Decumana, Via Praetoria și Via Principalis erau drumuri ce făceau legătura între diverse puncte strategice, fiind delimitate de rigole, prin care se făcea evacuarea apei. Porta Decumana, Porta Principalis Sinistra, Porta Praetoria și Porta Principalis Dextra erau porți de acces în cetate, caracterizate prin bastioane ce flancau intrările. Principia era construcția cea mai de seamă a cetății, poziționată la intersecția dintre cele mai importante drumuri, ea servea drept basilică, tribunal etc.
De asmenea, mai puteți admira rămășițe ale Templului Zeiței Nemesis și ale Templului lui Jupiter, cartierul militar și amfiteatrul. În amfitetaru se organizau lupte între gladiatori, vânători de animale, acrobații, jocuri și chiar și execuții publice.
La Porolissum se organizează anual Country Cross, Festivalul Satul Sălăjean, Festivalul Zilelor Romane sau Festivalul Zilelor Daco-Romane. Cetatea este un adevărat muzeu în aer liber și trebuie vizitată pentru a cunoaște un pic de istorie a poporului dacic și a poporului roman.
Foto via Bogdana Ulici