In 2011 am avut prilejul sa calatoresc in China – destinatia Shanghai invitata la casatoria unui occidental cu o chinezoica, prilej perfect de a descoperi imprejurimile acestui oras estimat la aprox. 16 milioane de locuitori. Am vizitat cateva orase – „small little towns with 2,5 million people” cum se exprima ghidul nostru, care mi-au taiat respiratia si nu numai.

Ca fost cetatean al unui stat comunist, am perceput zona precum primii ani de dupa revolutia din Romania din ’89 si anume: exista o nevoie a populatiei de „show-off” de a arata ca sunt imbracati cu haine de marca, ca sunt foarte la moda si acest lucru nu inseamna neaparat combinatiile vestimentare cele mai reusite, ca au masinile cele mai luxoase sau ca isi permit parfurmuri rafinate si bijuterii scumpe.

Shanghai este in primul rand un oras de business, iar ca turist, este greu sa il descoperi de unul singur, mai ales daca nu vorbesti chineza, si mai mult, daca nu vorbesti chineza in dialect „de shanghai”.

Ca arhitectura, Shanghai impresioneaza prin impunatoarele cladiri de business din cartierul Pudong, care de-altfel este si simbolul orasului si prin influentele europene franceze si engleze, zone intregi fiind declarate cartierul francez sau cartierul international, numit Bund. Aceste zone sunt numite concesiuni si reprezinta influentele ocupatiilor straine asupra sa.

Numit in anii de glorie „Perla Orientului” – Shanghai a renascut in ultimii 10 ani si este recunoscut ca fiind centrul chinezesc al business-ului, al bancilor si al marcilor de lux, care in genere sunt cu aproximativ 30% mai scumpe decat in Occident, al dependentei de munca si a unor cetateni care doresc sa reuseasca in viata.

Data fiind locatia strategica la revarsarea fluviului Yangzi Jiang, Shanghai dispune de un excelent port comercial care permite transportul marfurilor produse aici. Mai mult, comparativ cu alte metropole asiatice, infrastructura de transport este excelenta: dispune de 2 aeroporturi – fiind singura metropola chineza cu un astfel de privilegiu, dispune de autobuse si de trenuri de maxima viteza –Maglev – ajung pana la 370 km/h si face legatura dintre aeroporturi si oras. Acest tren este o copie fidela a TGV-ului francez, iar drumul intr-un astfel de mijloc de transport m-a socat  , desi am incercat si TGV-ul in cateva randuri.

Infrastructura care leaga orasul de suburbiile sale este tipic americana, cu sosele suspendate si poduri impresionante, insa a conduce un autovehicul in Shanghai este cu adevarat o nebunie! Daca credeti ca in Romania se conduce haotic, inseamna ca nu ati vazut nimic! Exista aprox. 11 milioane de scutere care au banda lor speciala si prioritate vesnica, daca pot sa exprim astfel, aceasta insemnand ca au prioritate si in fata pietonilor. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca oglinda retrovizoare este facultativa, iar Shanghai nu are o piata de masini second-hand, ci in ultimii 10 ani s-a demarat un amplu proces de achizitionare de masini, astfel am avut impresia ca oamenii „descopera” la propriu autovehiculul.

Cazarea in hotelurile din Shanghai este cu lacune la nivel de servicii, incercarea lor de a imita Occidentul nu este intotdeauna cea mai reusita, insa se pot gasi preturi pentru toate buzunarele.

Voi reveni cu mai multe detalii legate de turismul in aceasta zona a lumii cu prijejul altor articole.